contact       

 

---------------

---------------


 

Pruritul

Pruritul este un sindrom frecvent intalnit la pisica, reprezentand o senzatie subiectiva care obliga pisica sa se scarpine sau sa se frece de obiectele din jur, fara ca in zona respectiva a pielii sa existe leziuni vizibile.
Pruritul poate fi localizat sau generalizat.

Etiologia
pruritului este foarte complexa.

Pruritul localizat
poate fi consecinta unor iritatii de natura mecanica, chimica, fizica, parazitara (endo si ectoparaziti), infectioasa (Boala Aujesky). Pruritul poate sa apara si din alte cauze, cum ar fi interventia unor factori sensibilizanti, aplicarea locala a unor medicamente, lipsa igienei etc. In timpul lactatiei si intarcarii puilor poate aparea un prurit intins fara sa existe vreo leziune.

Pruritul generalizat
poate fi rezultatul unor stari endotoxice instalate in timpul evolutiei unor organopatii hepatorenale, in diabet, icter, constipatii cronice, alimentatie cu un regim exclusiv carnat. poate fi si de origine externa, in urma iritatiilor produse de unele substante chimice (imbaieri cu sapunuri iritante, detergenti etc.)

Patogeneza
. Factorii cauzali pot actiona direct asupra pielii iritand-o sau determinad procese de sensibilizare, intervenind prin reactia neurogena corticala, care afecteaza partial sensibilitatea dureroasa superficiala. parestezia instalata determina reactia animalului de scarpinare, lingere sau muscare a zonelor afectate.
In declansarea pruritului ar putea interveni si histamina si substantele proteolitice.
Disfunctiile ovariene pot determina aparitia unui prurit in regiunea vulvara.
Endoparazitii determina adesea prurit anal.

Tabloul clinic
. Pisica mimeaza sau exprima senzatia de prurit prin scarpinarea cu piciorul, prin lingere, muscare sau frecare de obiectele din jur. In urma scarpinatului pielea devine hiperemiata, prezinta grataj (zgarieturi), escoriatii sau chiar leziuni de tip inflamator acut sau cronic.
Evolutia depinde de cauza. Pruritul simptomatic dispare odata cu boala primara in care s-au manifestat ca simptom.
Pruritul de natura alimentara dispare dupa 1-2 saptamani de la corectarea alimentatiei.
Pruritul anafilactic si cel senil are o evolutie lunga si poate recidiva.

Diagnosticul
impune o analiza atenta a cauzelor care au determinat pruritul. In primul rand se vor face investigatii privind alimentatia si igiena pisicii. se fac examene clinice si paraclinice pentru depistarea eventualelor organopatii, a bolilor parazitare, infectioase, micotice etc.

Tratamentul
este general si local. In cazul pruritului declansat de harnirea excesiva cu carne se va institui un regim alimentar lacto-vegetarian.
Tratamentul general urmareste suprimarea pruritului prin administrarea de tranchilizante si desensibilizante ca feniramin, romergan, peptona, prednison pe cale orala.
Local pe zona pruriginoasa se poat aplica pulberi sau lotiuni calmante (talc, oxid de zinc, amidon, alcool 70 grade mentolat sau camforat).
Bune rezultate da clordelazinul 1/2 comprimat pe zi, 2-5 zile, pana la disparitia pruritului.
Dupa toaleta zonei pruriginoase se aplica o pulbere formatadin 10 parti oxid de zinc sau talc si o parte camfor, mentol sau anestezina.
In pruritul anal sau vulvar se pot face pensulatii cu tinctura de iod diluata (o lingurita la 1 litru apa fiarta) sau cu o solutie de 0.5% cristal violet sau irigatii vaginale cu apa bicarbonata ori cu cloral hidrat 1,5%.   sus...

. .

-------------------------------------------------------------------------------