contact       

 

---------------

---------------

 

 

BOALA ZGÂRIETURII DE PISICĂ

Limforeticuloza benignă de inoculare
Boala zgârieturii de pisică a fost dată unei boli infecţioase, caracterizată la locul muşcăturii sau zgârieturii de pisică a unor adenite regionale (inflamarea ganglionului limfatic zonal) însoţită în majoritatea cazurilor de febră, frisoane, cefalee (dureri de cap), anorexie (lipsa poftei de mâncare) greaţă, dureri abdominale, vărsături, astenie.

Boala poate apărea şi în cazul muşcăturii altor animale: dihor, şobolan sau înţepăturii cu oase ascuţite, spini, ţepi şi înţepături de insecte hematofage (care se hrănesc cu sânge).

Etiologie (cauzele bolii).
Este încă discutată, se acceptă originea sa virală. Reproducerea bolii nu s-a reuşit prin inoculări pe oul embrionat, culturi de ţesuturi sau la diverse animale, boala fiind inoculabilă doar la om şi maimuţă.

Simptomatologia bolii la animale.
Pisica nu prezintă nici un semn de boală şi nu răspunde nici la inocularea experimentală. De aceea se crede că ea ar fi numai un vector (transmiţător) ocazional şi pasiv, care poartă pe ghiare sau în gură germenul patogen, care poate infecta şi alte specii de animale rozătoare, păsări sălbatice. Boala este răspândită astăzi pe tot globul.

Manifestarea bolii la om.
Cazurile sporadice apărute în ţara noastră au afectat mai mult copiii şi adolescenţii şi mai frecvent toamna şi iarna. Perioada de incubaţie 7-21-60 de zile.
Se manifestă prin apariţia unui şancru (bubă dulce) la locul înţepăturii sau zgârieturii şi trece prin evoluţia: maculă - veziculă - pustulă şi vindecare spontană.
Forma clinică tipică prezintă adenopatie regională şi semne generale de boală infecţioasă cu: frisoane, temperatură 38°C, până la 40 *C, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, stare generală proastă - care durează 14 zile; apar şi modificări ale tabloului sanguin. Adenopatia apare la 18-30 zile după leziunea primară, prinzând ganglionii limfatici din regiune sub (maxilari, cervicali, inghinali).
Alte forme ale bolii: bucofaringiană, pneumoganglionară, pseudoveneriană - în localizarea inghinală forma eruptivă - când apar erupţii de tip scarlatiniform şi forma meningo-encefalitică.

Diagnostic.
Epidemiologic, existenţa unor zgârieturi de pisică, pe baza semnelor clinice descrise, se preconizează şi intradermoreacţia cu antigen specific.
Diagnosticul diferenţial se face faţă de tularemie, tuberculoza ganglionară, sodocku, mononucleoză infecţioasă, tumori ganglionare, pasteureloză.

Tratamentul.
Simptomatic şi cu antibiotice: aureomicina, cloromicetina şi teramicina, tratament chirugical pentru eliminarea abceselor locale, evacuarea puroiului prin puncţie aspirativă şi prin incizie.

Profilaxie şi combatere.
Boala lasă o imunitate puternică. Pentru prevenirea bolii se recomandă evitarea zgârieturilor şi muşcăturilor de pisică, la fel şi a înţepăturilor.

 

Bibliografie:

1. Zoonoze – Boli transmisibile de la animale la om pe intelesul tuturor – Cornel Podar, Gheorghe Radu
2. Boli infectioase ale animalelor - Bercea I., Mardari Al., Moga Manzat R., Pop M., Popoviciu A. –
3. Zoonoze – Boli ale animalelor transmisibile la om – V. Tomescu, I. Gavrila, D. Gavrila

   sus...

. .

-------------------------------------------------------------------------------